Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă
publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la
Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu,
Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort
colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și
UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.
Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în
ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil,
documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada
postcomunistă. Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.
Această postare reproduce un grafic si două paragrafe din capitolul lui Claudiu Tufiș despre încrederea în instituțiile sistemului politic.
Figura 14 Încredere în instituțiile sistemului politic din România, 1990-2018 
Notă: Datele din grafic reprezintă, pentru fiecare an, media mai multor
sondaje de opinie în care respondenții au fost întrebați cu privire la
nivelul de încredere în instituțiile sistemului politic. Pentru
elaborarea graficului am folosit o serie de sondaje comparative
internaționale: World Values Survey (WVS), European Values Study (EVS),
Comparative Study of Electoral Systems (CSES), Eurobarometer (EB),
Central and Eastern European Barometer (CEEB), Candidate Countries
European Barometer (CCEB). Acestora li se adaugă Barometrul de Opinie
Publică (BOP), o serie de sondaje realizate de United States Information
Agency (USIA), o serie de sodaje academice (Studii Electorale
Românești, COMALP, MECELEC), precum și sondaje realizate de diverse
companii de sondare a opiniei publice: CURS, IMAS, IRES, INSCOP. Eliminând
efectul economiei și pe cel al ciclului electoral, putem ajunge la
nivelul standard al încrederii în instituții. Astfel, în cazul
partidelor politice se poate observa că încă de la sfârșitul anilor 1990
încrederea în această instituție variază între 10% și 20%. E posibil ca
în unii ani să coboare sub 10% iar în alții să urce peste 20%, dar
acestea sunt variații determinate de cei doi factori menționați. Nivelul
standard al încrederii în partidele politice este de aproximativ 15%.
În cazul Parlamentului există variații mai mari ale încrederii, între
10% și 30%, în timp ce nivelul standard al încrederii în Parlament este
de aproximativ 20%. Pentru guvern variația este și mai mare, între 10%
și 40%, dar nivelul standard pare să fie de aproximativ 30%.
Președinția, instituție puternic individualizată în România, are cele
mai mari variații de-a lungul timpului și în acest caz este mai dificil
de stabilit nivelul standard al încrederii, deși acesta nu are cum să
fie mai mic decât cel al încrederii în guvern. Am
menționat aceste evoluții pentru a arăta că datele din Figura 1, care
arată un nivel foarte scăzut al încrederii în instituțiile sistemului
politic, nu sunt surprinzătoare dacă ținem seamă că în 2018 eram în
partea a doua a unui ciclu electoral în care chiar dacă instituțiile au
performat relativ bine din punct de vedere economic, au pierdut o
proporție semnificativă din sprijinul alegătorilor pe teme legate de
justiție. Putem prezice, însă, că prezidențialele din 2019 și apoi
localele și generalele din 2020 vor crește din nou nivelul încrederii în
instituțiile sistemului politic, redeschizând fereastra de oportunitate
pentru implementarea unor reforme care să permită creșterea nivelului
standard al încrederii în aceste instituții. Aș îndrăzni să spun chiar
că schimbările din sfera politică din ultimii cinci-șase ani au creat
premisele pentru astfel de schimbări. Aduc trei exemple de potențiali
factori benefici în acest sens. [...] Alte postări din aceeași categorie:
|
Recent Announcements >