Atlasul valorilor românilor: Emigranții

posted Jan 10, 2021, 1:44 PM by Bogdan Voicu   [ updated Jan 10, 2021, 1:57 PM ]
Atlasul Valorilor Românilor reprezintă un volum adresat deopotrivă publicului larg și celui academic. Cartea va apărea zilele acestea la Editura Presa Universitară Clujeană, în coordonarea lui Bogdan Voicu, Horațiu Rusu și Claudiu Tufiș. Ea constituie materializarea unui efort colectiv, ce reunește autori din ICCV, ULBS, UB, UBB, UVT, SNSPA și UAIC. Adică de la București, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași.

Textele exploatează date provenite din sondajele valorilor realizate în ultimii 30 de ani în România și sunt scrise într-un limbaj accesibil, documentând starea curentă a României și dinamica acesteia în perioada postcomunistă.

Ca preambul la apariția volumului, oferim secvențe din capitolele sale.

Această postare reproduce fragmente din capitolul realizat de Bogdan Voicu, care analizează diferențele între românii din emigrație și cei rămași în țară.


Figura 72 Diferențe estimate între migranți si non-migranți
ajustate pentru gender, vârstă, educație și status marital

Rezultatele relevă discrepanțe majore între emigranți și rezidenții din România. Pe dimensiunile selectate, primii sunt mai moderni, mai încrezători în oameni, mai participativi. Ultimii sunt mai tradiționaliști. Nu am observat însă diferențe în ce privește considerarea imaginației ca trăsătură pe care copii este bine să o învețe, indicator folosit pentru orientări spre postmodernitate.
[...]
Devine atunci importantă întrebarea despre rezultatul contactului dintre cele două grupuri. Analizele asupra celor care păstrează legătura cu migranții și asupra celor reîntorși din migrație relevă chestiuni interesante la rândul ei. Așa cum am arătat în secțiunea anterioară, segmentarea populației devine și mai fină pe unele dimensiuni, și mai exact pe cea legată de credința religioasă. Aici se observă cum cei reveniți tind să fie mai puțin religioși decât cei rămași în țară. Contactul mediat cu alte culturi (prin legătura cu prietenii sau rudele plecate din țară) este slab asociată cu diferențe între cei rămași acasă, dar determină o propensiune mai mare de a fi membru în asociații.
[...]
Discutăm prin urmare despre o diasporă mai modernă, mai bogată în capital social în comparație cu cei rămași acasă, dar care reușește cel mult parțial să transmită din valorile sale către România. Aceasta face mai dificilă sarcina societății românești de a gestiona diferențele dintre emigranți și societatea românească. Autoritățile de la București, dar și mass-media și societatea civilă din România au nevoie să identifice punți de comunicare între această diasporă numeroasă și corpusul principal al contribuabililor, cu scopul de a asigura o dezvoltare sutenabilă social și de a evita apariția unor tensiuni sociale în interiorul populației rezidente. Cea din urmă poate să se fragmenteze în cei ce preiau valori de la migranți și le convertesc în atitudini și comportamente și cei ce se retrag spre valori mai tradiționaliste, tocmai pentru a evita schimbarea și a conserva ordinea. Această din urmă tendință a fost identificată de Pierro Ignazzi (1992) drept cauză a ascensiunii partidelor de extremă dreaptă în Europa.

Comments